Ludvig van Beethoven (1770-1827), genialul compozitor, a devenit complet surd prin anul 1818, însă aceasta nu i-a întrerupt creația artistică. Se spune că el „auzea” fiecare notă în mintea lui și astfel știa cum trebuie să sune. În anii ce au urmat a compus „Variațiile-Diabelli” pentru pian, „Missa Solemnis” (o confruntare subiectivă cu divinitatea), ultimele sale sonate pentru pian și cvartetele de coarde și Simfonia a IX-a, diferită complet de genul tradițional, întrucât la final s-a introdus o partitură pentru soliștii vocali și cor. În ziua când a avut loc la Viena prima audiție a Simfoniei a IX-a succesul a fost triumfal, producând un entuziasm delirant. Multă lume plângea, însă Beethoven, care se găsea pe scenă cu fața la orchestră, nu s-a putut bucura de cele ce se petreceau în sală, unde lumea ridicată în picioare striga și își agita pălăriile. Una dintre soliste l-a întors pe Beethoven cu fața la public, putând astfel să-și trăiască triumful.
Cum apar tulburările de auz?
Apariția tulburării auzului este influențată de foarte mulți factori, precum predispoziția genetică, mediul, stilul de viață, stresul și, de cele mai multe ori, vârsta. Dezvoltarea incorectă a sistemului auditiv la nou-născuți se datorează genelor, dezvoltării incomplete la prematuri, intoxicațiilor în timpul sarcinii ori traumelor de la naștere. La adulți, cauzele pot fi multiple: otite, boli inflamatorii, infecții severe, diabet zaharat, leziuni cauzate de răni în zona capului sau a gâtului și altele. Auzul poate fi afectat fie prin stricarea canalului urechii, fie prin spargerea repetată a timpanului în urma otitelor supurate, prin producere de ceară în exces ori din cauza nervului auditiv.
Dar tehnologia a evoluat. Nu mai trebuie să trăiești privat de bucuria sunetelor din jur. Există o gamă variată de aparate auditive pentru toate buzunarele. Hipoacuzia nu trebuie să mai fie un handicap! Având funcții dintre cele mai variate, aceste aparate îi pot ajuta atât pe cei tineri, cât și pe cei vârstnici să ducă o viață mai ușoară și cât mai normală. Faptul că ai libertatea să decizi când și ce anume să asculți poate fi o reală bucurie într-o lume atât de intoxicată fonic.
Unele persoane au hipoacuzie neurosenzorială numai în zona frecvențelor înalte, adică aud vocile bărbătești, claxoanele, zgomotele de fond pe frecvențe joase, dar nu vor auzi ciripitul păsărelelor, vocile feminine sau chiar tonurile de apel ale telefonului. Toate aceste erori pot fi corectate acum cu un dispozitiv atât de simplu și de accesibil!
Avantajele aparatelor auditive moderne
În urmă cu 20 de ani existau aparate auditive capabile să amplifice sunetul progresiv și uniform, dar în zona în care acutele se auzeau clar, gravele se amplificau, „bubuind” în urechi, precum tobele și chitara bas a unei trupe rock, astfel încât majoritatea utilizatorilor renunțau să le mai folosească, uitând încet-încet zgomotele copilăriei și trăind într-o lume a lor, apăsător de liniștită și lipsită de muzicalitate.
Astăzi tehnica medicală a evoluat semnificativ și există aparate de multe forme și dimensiuni, capabile să corecteze aceste deficiențe. Ele pot fi mici și discrete pozitionate în ureche, intraauricular, sau pozitionate în spatele urechii, retroauricular, de tip dop, cu amplificare, sau de buzunar, cu fir.
Dacă astăzi se va mai naște un Beethoven și dintr-un motiv, sau altul, va surzi la apogeul carierei sale, aparatele auditive îl vor ajuta să compună în continuare în ritmul său normal, să participe activ la prezentarea operelor sale publicului și să se bucure de aplauze, de ovații și de tot triumful produs de acestea, iar noi, “muritorii de rând”, ne vom putea bucura în parcuri, în păduri, sau la marginea apelor, de trilurile păsărelelor ce ciripesc fericite către cer, completând imaginea de ansamblu a peisajului feeric al frumuseților patriei noastre, cu sunetele melodioase ale naturii sălbatice.
