Hipofiza (glanda pituitară) este un organ nu mai mare ca o boabă de mazăre în interiorul căreia se afla o structură osoasă numită șa turcească. Glanda pituitară este considerată cea mai importantă glandă endocrină pentru că eliberează hormoni care controlează alte glande din organism.
Datorită locației și rolului său în reglarea hormonilor din organism, orice anomalie a hipofizei poate fi asociată cu o gamă largă de simptome și tulburări. De exemplu, dacă hipofiza crește în dimensiune poate exercita presiune asupra chiasmei optice (o zonă anatomică ce rezultă din încrucișarea nervilor optici, situată în apropierea hipofizei). Explicăm în acest articol care este funcția hipofizei și care sunt cele mai frecvente anomalii ale glandei hipofizare.
Articole din aceeaşi categorie
Funcția hipofizei
Funcția principală a hipofizei este aceea de a produce și elibera hormoni care ajută la îndeplinirea unor funcții importante ale corpului precum:
- creștere;
- metabolism;
- reproducere;
- răspuns la stres/traume;
- alăptare;
- echilibrul apei și sării;
- Naștere.
Condiții și tulburări legate de glanda pituitară
Sunt mai multe condiții care au legătură cu glanda pituitară. Cele 4 categorii principale de probleme legate de glanda pituitară sunt:
- adenoame hipofizare;
- hipopituitarism;
- hiperpituitarism.
Adenoamele hipofizare
Adenomul hipofizar este o creștere benignă (necanceroasă) pe glanda pituitară. Acestea reprezintă aproximativ 10-15% din tumorile care se dezvoltă la nivelul creierului. Adenoamele hipofizare cresc lent de obicei, dar atunci când cresc prea mult exercită presiune pe structurile cerebrale și provoacă simptome. De asemenea, ele pot afecta nervul optic ceea ce duce la tulburări de vedere (pierderea vederii periferice). Unele adenoame hipofizare eliberează hormoni pituitari în exces (adenoame funcționale/secretoare). Alții nu eliberează hormoni (adenoame nefuncționale).
Adenoamele hipofizare mari care se dezvoltă la nivelul glandei pituitare pot pune presiune asupra țesuturilor din vecinătate și pot provoca următoarele simptome:
- tulburări de vedere (pierderea vederii periferice);
- dureri;
- dezechilibre hormonale.
Hipopituitarism
Hipopituitarismul este o afecțiune cauzată de un deficit de hormoni. Se dezvoltă mai ales după o intervenție chirurgicală hipofizară, sau în urma unui tratament care presupune radiații la nivel cerebral. Hipopituitarismul este cauzat de o deteriorare a glandei pituitare sau a hipotalamusului. Tratamentul hipopituitarismului presupune înlocuirea hormonilor lipsă și monitorizarea nivelurilor prin teste de sânge. Condiții specifice care implică o deficiență de hormon hipofizar includ: deficit de hormon de creștere, diabet insipid, hipogonadism, insuficiență suprarenală centrală, hipotiroidism.
Hiperpituitarism
Hiperpituitarismul apare atunci când glanda pituitară secretă prea mulți hormoni. Cel mai adesea, cauza o reprezintă un adenom hipofizar funcțional. Condițiile specifice care implică excesul de hormon hipofizar includ: acromegalie, gigantism, boala Cushing.
Sindromul primar de șa turcească liberă (Primary empty sella – PES)
PES este o afecțiune rară în care glanda pituitară devine aplatizată sau se micșorează din cauza unei structuri osoase de la baza creierului care înconjoară și protejează glanda pituitară (șa turcească). Acest sindrom poate provoca simptome precum dezechilibre hormonale, dureri de cap, tulburări de vedere. Cu toate acestea, în cazul în care hormonii pituitari sunt în limite normale, nu există motive de îngrijorare.
Boala Cushing
Boala Cushing este o afecțiune care se caracterizează printr-un exces de hormon ACTH, eliberat de la nivelul hipofizei. Nu este același lucru cu sindromul Cushing și este o patologie rară. Este cauzată adesea de o tumoare dezvoltată la nivelul hipofizei.
Acromegalie
Acromegalia este o afecțiune endocrină care se manifestă prin dezvoltarea exagerată a extremităților (cap, nas, urechi, buze, degete) ca urmare a hipersecreției hipofizei. Este o afecțiune rară, cel mai mare risc îl prezintă femeile cu vârsta între 30-40 de ani.
Apoplexia hipofizară (coma hipofizară)
Apoplexia hipofizară reprezintă consecința unei hemoragii sau al unui infarct care se manifestă la nivelul hipofizei, ca urmare a unui adenom hipofizar. Se manifestă prin cefalee, greață, vertij, scăderea acuității vizuale, alterarea stării de conștiență
Diabet insipid
Diabetul insipid este o afecțiune diferită de diabetul zaharat. Diabetul insipid este o afecțiune rară în care organismul produce cantități mari de urină, ceea ce duce la un risc major de deshidratare. Afecțiunea este cauzată de o funcționare defectuoasă a rinichilor, ca urmare a unor probleme hormonale legate de hormonul antidiuretic ADH-vasopresină, secretat de hipotalamus. Diabetul insipid afectează în general adulții, dar poate afecta și copiii și gravidele.
Hipofizită limfocitară
Hipofizita limfocitară este o boală autoimună a glandei hipofize care poate afecta femeile în trimestrul II și III de sarcină, sau în perioada postpartum. Nu este cunoscută cauza afecțiunii, se crede că este o cauză autoimună.
Este important să consulți medicul endocrin ori de câte ori te confrunți cu simptome noi și persistente. Prin teste simple de sânge se poate afla dacă manifestările sunt de natură hormonală sau nu.
Cum se stabilește diagnosticul tulburărilor glandei pituitare
Diagnosticul presupune teste de sânge hormonale și scanări ale creierului. Medicul poate solicita și o scanare imagistică prin rezonanță nucleară magnetică (RMN) a glandei pituitare, cu scopul de a identifica anomalii hipofizare (adenom hipofizar sau chisturi).
Tratamentul anomaliilor glandei hipofize
În ceea ce privește tratamentul tulburărilor glandei hipofizare, acesta este prescris în funcție de cauze. Dacă este o problemă de deficit de hormoni, aceștia pot fi reglați prin tratament medicamentos. Dacă este vorba despre prezența unei tumori, poate fi necesară o intervenție chirurgicală.
Se poate trăi fără glanda pituitară
Se poate trăi fără glanda pituitară atâta timp cât pacientul ia medicamentele pentru a înlocui hormonii pituitari lipsă. Hormonii glandei pituitare sunt foarte importanți pentru menținerea mai multor funcții ale corpului.
