Deși se spune că, în prezent, pielea artificială s-a îmbunătățit remarcabil, există o diferență clară între una autentică și cea sintetică. Atunci când porți pantofi din piele de calitate, vei observa că, în timp, aceștia capătă crăpături fine la suprafață, dar rămân elastici și confortabili, în timp ce cei din alte materiale au tendința de a te face să îi simți greoi și, cu siguranță, se vor deteriora rapid.
În continuare, vei afla cum poți deosebi cele două materiale. Cu toate acestea, reține că cel mai sigur, în acest sens, este să cumperi produse de la o companie de încredere, despre care știi că nu te va înșela niciodată.
![Leziunile traumatice cerebrale pot avea un impact semnificativ asupra funcțiilor fizice, cognitive și emoționale ale unei persoane. Recuperarea după un astfel de traumatism poate fi o provocare complexă, însă tehnicile de reabilitare neurologică moderne oferă pacienților șanse semnificative de recuperare. Aceste tehnici sunt esențiale nu doar pentru a ajuta pacienții să își recapete funcțiile pierdute, dar și pentru a îmbunătăți calitatea vieții acestora pe termen lung. În acest articol, vom explora câteva dintre cele mai eficiente tehnici de reabilitare neurologică utilizate pentru pacienții cu leziuni traumatice cerebrale. 1. Kinetoterapia Kinetoterapia, adesea numită și terapia prin mișcare, este o componentă vitală a procesului de reabilitare a pacienților care au suferit leziuni traumatice cerebrale. Aceasta metoda terapeutică integrează o gamă largă de exerciții fizice și tehnici de mișcare, concepute special pentru a ajuta pacienții să își recâștige mobilitatea, să îmbunătățească coordonarea și să restabilească funcțiile motorii afectate.[1][2] Exercițiile de kinetoterapie sunt adaptate în funcție de stadiul de recuperare al pacientului și de severitatea leziunii. Prin antrenamente progresive, pacientul poate regăsi treptat independența, putând să se ocupe din nou de activitățile cotidiene. Kinetoterapeuții pot aplica tehnici speciale pentru a îmbunătăți mobilitatea articulațiilor și a reduce durerea sau disconfortul provocat de spasticitate sau rigiditate musculară.[1][2] 2. Electroterapia Electroterapia implică utilizarea curenților electrici de diferite frecvente și intensități pentru a stimula nervii și mușchii. Aceste curente pot fi aplicate prin electrozi plasați pe piele, iar obiectivul principal al electroterapiei este de a provoca răspunsuri fiziologice în organism, cum ar fi contracțiile musculare sau stimularea nervilor pentru a transmite semnale către creier.[1][2][3] Există numeroase tipuri de electroterapie care pot fi utilizate în tratamentele de reabilitare, fiecare având indicații specifice. Printre cele mai comune tehnici de electroterapie folosite în reabilitarea pacienților cu leziuni cerebrale se numără stimularea electrică funcțională. Aceasta metodă presupune aplicarea unor curenți electrici pe mușchi pentru a stimula mișcarea și pentru a ajuta pacienții să își restabilească funcțiile motorii.[1][2][3] 3. Injectarea de toxină botulinică Toxina botulinică este o proteină neurotoxică produsă de bacteria Clostridium botulinum. Când este injectată într-o cantitate mică și controlată, toxina botulinică blochează temporar semnalele nervoase către mușchi, inducând astfel o relaxare musculară. Toxina botulinică în neurologie este folosită adesea pentru tratamentul spasticității și pentru a preveni contracturile musculare.[4] Spasticitatea, caracterizată prin rigiditate musculară și contracții involuntare, poate limita mișcările și cauza dureri. Această condiție apare atunci când anumite zone ale creierului sau măduvei spinării sunt afectate și semnalele nervoase care controlează mușchii nu mai sunt transmise corect. Injectarea de toxină botulinică ajută la controlul acestei spasticități, permițând mușchilor să se relaxeze și să funcționeze mai normal.[4] 4. Terapia ocupațională Terapia ocupațională joacă un rol vital în recuperarea persoanelor care au suferit leziuni traumatice cerebrale. Leziunile traumatice cerebrale pot afecta multiple funcții ale corpului, inclusiv mobilitatea, percepția senzorială, memoria, abilitatea de a vorbi și de a interacționa cu alții. Terapia ocupațională ajută pacienții să își restabilească sau să îmbunătățească aceste funcții, permițându-le să își redobândească independența și să participe activ la viața de zi cu zi.[5] Terapeuții ocupaționali evaluează abilitățile fizice, cognitive și emoționale ale pacientului și creează planuri de tratament personalizate care să abordeze nevoile acestuia. De asemenea, terapia ocupațională poate implica utilizarea de dispozitive adaptative sau tehnici pentru a face aceste activități mai accesibile pacienților cu funcții afectate.[5] Recuperarea după o leziune traumatică cerebrală poate fi un drum lung și dificil, dar tehnicile de reabilitare neurologică moderne oferă pacienților oportunități reale de a-și recăpăta funcțiile pierdute și de a îmbunătăți calitatea vieții. Fiecare caz este însă unic și necesită un plan de reabilitare personalizat. Surse: Lippert, Julian, and Adrian G. Guggisberg. „Diagnostic and Therapeutic Approaches in Neurorehabilitation after Traumatic Brain Injury and Disorders of Consciousness”, Clinical and Translational Neuroscience, vol. 7, no. 3, 9 Aug. 2023, p. 21, www.mdpi.com/2514-183X/7/3/21, https://doi.org/10.3390/ctn7030021. Accesat la 3 Mar. 2025. Purvi Kaurani, et al. „Advances in Neurorehabilitation: Strategies and Outcomes for Traumatic Brain Injury Recovery”, Cureus, vol. 16, no. 6, 12 June 2024, p. e62242, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11244718/, https://doi.org/10.7759/cureus.62242. Accesat la 3 Mar. 2025. Milosevic, Matija, et al. „Cortical Re-Organization after Traumatic Brain Injury Elicited Using Functional Electrical Stimulation Therapy: A Case Report”, Frontiers in Neuroscience, vol. 15, 19 Aug. 2021, p. 693861, www.frontiersin.org/journals/neuroscience/articles/10.3389/fnins.2021.693861/full, https://doi.org/10.3389/fnins.2021.693861. Accesat la 3 Mar. 2025. Intiso, Domenico. „Therapeutic Use of Botulinum Toxin in Neurorehabilitation”, Journal of Toxicology, vol. 2012, 2012, pp. 1–12, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3172973/, https://doi.org/10.1155/2012/802893. Accesat la 3 Mar. 2025. Wheeler, Steven, et al. „Occupational Therapy Interventions for Adults with Traumatic Brain Injury”, American Journal of Occupational Therapy, vol. 71, no. 3, 30 Mar. 2017, p. 7103395010p1, https://doi.org/10.5014/ajot.2017.713005. Accesat la 3 Mar. 2025.](https://www.e-iasi.ro/wp-content/uploads/2025/04/Top-4-tehnici-de-reabilitare-neurologica-pentru-pacientii-cu-leziuni-traumatice-cerebrale-120x86.jpeg)
Jachete, pantofi de calitate sau genți – toate pot arăta minunat, însă întotdeauna trebuie să verifici certificatul produselor, mai ales dacă acestea sunt din piele. Majoritatea brandurilor vor oferi o garanție în acest sens, dar, chiar și așa, trebuie să fii precaut.
Iată cum poți face diferența dintre pielea naturală și cea FAKE:
Compară mirosul
Pielea, indiferent de natura ei, are un miros specific. Diferența, din acest punct de vedere, este că cea sintetică miroase a chimicale, ceea ce face mai ușoară alegerea.
Aruncă o privire detaliată la suprafață
Pielea naturală are luciu neted, pori minusculi și linii fine. Cea artificială, în schimb, este extrem de lucioasă și nu prezintă celelalte caracteristici. Cu toate acestea, tehnologia recentă de prelucrare a pielii faux este impresionantă, motiv pentru care distingerea lor devine foarte dificilă.
Îndoaie pantoful
Când manevrezi un pantof din pielea naturală, acesta se va plia ușor în jumătate și nu se va rida datorită fermității sale, pe când cel fake nu va avea o curbare netedă, nici elasticitate.
Focul și pielea faux
Pielea faux se ondulează spre interior chiar și atunci când abia este atins de flacără, ia foc imediat și miroase neplăcut, spre deosebire de cealaltă care nu arde la fel de repede.
Greutatea face diferența
Jachetele sunt deosebit de ușor de comparat, când vine vorba de material. Cele din materiale naturale sunt grele, în timp ce celelalte sunt foarte ușoare. Pielea de miel, de exemplu, este semnificativ mai light decât cea de vacă, iar cea sintetică cântărește mai puțin decât ambele. Mai mult, aceasta poate fi chiar mai ușoară decât un material textil.
Apa și pielea sintetică
Pielea naturală absoarbe apa după aproximativ 10 secunde, pe când cea sintetică nu are aceeași eficacitate și o lasă să alunece spre exterior. Prin urmare, cea de calitate absoarbe apa, cu excepția cazurile în care este tratată pentru a avea proprietăți impermeabile, cealaltă nu.
Iată câteva dintre metodele pe care le poți folosi atunci când vrei să cumperi un accesoriu sau încălțăminte din piele. Ținând cont de cele prezentate mai sus, vei putea evita produsele contrafăcute și vei știi când materialul este fake sau nu.
