Activitatea fizică este benefică pentru organism sub orice formă, fie ca sport de echipă sau joc, fie ca exerciții de fitness sau bodybuilding. La sala de forță, ai la îndemână numeroase aparate, pentru diverse grupe musculare, dar există și exerciții pe care le poți face acasă, fără alt echipament sau cu greutăți suplimentare. Unele dintre cele mai eficiente și populare exerciții sunt genuflexiunile. Cu toții am făcut la orele de sport genuflexiuni, de obicei, la încălzire. Puțini știu, însă, că există mai multe variante ale acestui tip de exerciții care aduc un plus de dificultate sau antrenează și alți mușchi în afara celor folosiți la o genuflexiune obișnuită. În rândurile care urmează îți prezentăm câteva tipuri de genuflexiuni pe care merită să le incluzi în antrenamentul tău.
Cu halteră
Genuflexiunile cu halteră necesită o greutate și un suport de bară pentru fitness. Greutatea poate fi compusă din bară și cercuri sau doar din bară, dacă masa ei este suficientă pentru forța ta. Iată pașii necesari pentru o execuție corectă:
- Pune haltera în suport astfel încât să poți așeza umerii sub ea;
- Plaseaz-o pe umeri, stând cu genunchii îndoiți și picioarele depărtate în dreptul umerilor;
- Împinge în picioare, cu spatele drept;
- Lasă-ți posteriorul în jos, puțin mai jos de linia genunchilor, și repetă ridicarea. Păstrează spatele drept.
Cu săritură
Genuflexiunile cu săritură cresc solicitarea musculară, prin comparație cu cele obișnuite. Pentru a face o astfel de genuflexiune, trebuie să parcurgi următorii pași:
- Depărtează picioarele, cu vârfurile spre exterior;
- Flexează genunchii, ducând posteriorul în spate și trunchiul în față;
- Sari, încercând să menții corpul drept și să aterizezi pe ambele picioare simultan. Repetă exercițiul de 10-12 ori, în 4-5 serii.
Pe stepper
Genuflexiuni pe stepper accentuează efortul pe fiecare membru inferior, pentru că se execută cu un picior așezat mai sus. Pentru a descoperi de ce sunt utile, trebuie să le faci în felul următor:
- Plasează un picior pe stepper și ține-l pe celălalt ușor depărtat, în paralel;
- Ține mâinile în față, ușor depărtate, pentru echilibru;
- Cu spatele drept, îndoaie genunchii, lăsând greutatea pe piciorul plasat mai jos;
- Revino în poziția inițială și schimbă piciorul de pe stepper. Repetă exercițiul.
Exercițiul se poate realiza și fără să alternezi picioarele după fiecare genuflexiune. De exemplu, poți face o serie cu un picior pe stepper, iar următoarea, cu celălalt picior. Spre deosebire de genuflexiunile obișnuite, acestea solicită intens musculatura, dar și simțul echilibrului.
Cu kettlebell
Genuflexiuni cu kettlebell solicită puternic mușchii picioarelor, dar și pe cei ai trunchiului și ai umerilor. Este important să începi cu o greutate mică și să mărești sarcina pe măsură ce evoluezi. De asemenea, trebuie să ai o postură corectă, pentru a preveni accidentările. Iată care sunt pașii unei genuflexiuni cu kettlebell:
- Așază greutatea în fața picioarelor;
- Depărtează picioarele mult și prinde kettlebellul cu ambele mâini, ținând palmele orientate spre interior și spatele drept;
- Îndreaptă picioarele, menținând spatele fix și împingând puternic în picioare;
- Revino la poziția inițială și repetă.
Picior peste picior
Această genuflexiune este pentru persoanele avansate. Deși nu solicită la fel de mult musculatura ca genuflexiunile cu greutăți, presiunea pe articulație este mare, așa că trebuie să te încălzești bine înainte. Ca să o execuți, parcurge următorii pași:
- Stai în picioare și sprijină spatele de un perete;
- Așază piciorul drept peste cel stâng, astfel încât glezna piciorului drept să se sprijine pe genunchiul stâng;
- Execută genuflexiunea, lăsând fundul mult în jos și ridicând mâinile în față.
- Repetă de câteva ori, apoi, schimbă piciorul.
Genuflexiunile sunt eficiente pentru tonifierea musculaturii picioarelor și bazinului. Tipurile pe care ți le-am prezentat te ajută să variezi exercițiile și să reglezi intensitatea lor.




![Leziunile traumatice cerebrale pot avea un impact semnificativ asupra funcțiilor fizice, cognitive și emoționale ale unei persoane. Recuperarea după un astfel de traumatism poate fi o provocare complexă, însă tehnicile de reabilitare neurologică moderne oferă pacienților șanse semnificative de recuperare. Aceste tehnici sunt esențiale nu doar pentru a ajuta pacienții să își recapete funcțiile pierdute, dar și pentru a îmbunătăți calitatea vieții acestora pe termen lung. În acest articol, vom explora câteva dintre cele mai eficiente tehnici de reabilitare neurologică utilizate pentru pacienții cu leziuni traumatice cerebrale. 1. Kinetoterapia Kinetoterapia, adesea numită și terapia prin mișcare, este o componentă vitală a procesului de reabilitare a pacienților care au suferit leziuni traumatice cerebrale. Aceasta metoda terapeutică integrează o gamă largă de exerciții fizice și tehnici de mișcare, concepute special pentru a ajuta pacienții să își recâștige mobilitatea, să îmbunătățească coordonarea și să restabilească funcțiile motorii afectate.[1][2] Exercițiile de kinetoterapie sunt adaptate în funcție de stadiul de recuperare al pacientului și de severitatea leziunii. Prin antrenamente progresive, pacientul poate regăsi treptat independența, putând să se ocupe din nou de activitățile cotidiene. Kinetoterapeuții pot aplica tehnici speciale pentru a îmbunătăți mobilitatea articulațiilor și a reduce durerea sau disconfortul provocat de spasticitate sau rigiditate musculară.[1][2] 2. Electroterapia Electroterapia implică utilizarea curenților electrici de diferite frecvente și intensități pentru a stimula nervii și mușchii. Aceste curente pot fi aplicate prin electrozi plasați pe piele, iar obiectivul principal al electroterapiei este de a provoca răspunsuri fiziologice în organism, cum ar fi contracțiile musculare sau stimularea nervilor pentru a transmite semnale către creier.[1][2][3] Există numeroase tipuri de electroterapie care pot fi utilizate în tratamentele de reabilitare, fiecare având indicații specifice. Printre cele mai comune tehnici de electroterapie folosite în reabilitarea pacienților cu leziuni cerebrale se numără stimularea electrică funcțională. Aceasta metodă presupune aplicarea unor curenți electrici pe mușchi pentru a stimula mișcarea și pentru a ajuta pacienții să își restabilească funcțiile motorii.[1][2][3] 3. Injectarea de toxină botulinică Toxina botulinică este o proteină neurotoxică produsă de bacteria Clostridium botulinum. Când este injectată într-o cantitate mică și controlată, toxina botulinică blochează temporar semnalele nervoase către mușchi, inducând astfel o relaxare musculară. Toxina botulinică în neurologie este folosită adesea pentru tratamentul spasticității și pentru a preveni contracturile musculare.[4] Spasticitatea, caracterizată prin rigiditate musculară și contracții involuntare, poate limita mișcările și cauza dureri. Această condiție apare atunci când anumite zone ale creierului sau măduvei spinării sunt afectate și semnalele nervoase care controlează mușchii nu mai sunt transmise corect. Injectarea de toxină botulinică ajută la controlul acestei spasticități, permițând mușchilor să se relaxeze și să funcționeze mai normal.[4] 4. Terapia ocupațională Terapia ocupațională joacă un rol vital în recuperarea persoanelor care au suferit leziuni traumatice cerebrale. Leziunile traumatice cerebrale pot afecta multiple funcții ale corpului, inclusiv mobilitatea, percepția senzorială, memoria, abilitatea de a vorbi și de a interacționa cu alții. Terapia ocupațională ajută pacienții să își restabilească sau să îmbunătățească aceste funcții, permițându-le să își redobândească independența și să participe activ la viața de zi cu zi.[5] Terapeuții ocupaționali evaluează abilitățile fizice, cognitive și emoționale ale pacientului și creează planuri de tratament personalizate care să abordeze nevoile acestuia. De asemenea, terapia ocupațională poate implica utilizarea de dispozitive adaptative sau tehnici pentru a face aceste activități mai accesibile pacienților cu funcții afectate.[5] Recuperarea după o leziune traumatică cerebrală poate fi un drum lung și dificil, dar tehnicile de reabilitare neurologică moderne oferă pacienților oportunități reale de a-și recăpăta funcțiile pierdute și de a îmbunătăți calitatea vieții. Fiecare caz este însă unic și necesită un plan de reabilitare personalizat. Surse: Lippert, Julian, and Adrian G. Guggisberg. „Diagnostic and Therapeutic Approaches in Neurorehabilitation after Traumatic Brain Injury and Disorders of Consciousness”, Clinical and Translational Neuroscience, vol. 7, no. 3, 9 Aug. 2023, p. 21, www.mdpi.com/2514-183X/7/3/21, https://doi.org/10.3390/ctn7030021. Accesat la 3 Mar. 2025. Purvi Kaurani, et al. „Advances in Neurorehabilitation: Strategies and Outcomes for Traumatic Brain Injury Recovery”, Cureus, vol. 16, no. 6, 12 June 2024, p. e62242, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11244718/, https://doi.org/10.7759/cureus.62242. Accesat la 3 Mar. 2025. Milosevic, Matija, et al. „Cortical Re-Organization after Traumatic Brain Injury Elicited Using Functional Electrical Stimulation Therapy: A Case Report”, Frontiers in Neuroscience, vol. 15, 19 Aug. 2021, p. 693861, www.frontiersin.org/journals/neuroscience/articles/10.3389/fnins.2021.693861/full, https://doi.org/10.3389/fnins.2021.693861. Accesat la 3 Mar. 2025. Intiso, Domenico. „Therapeutic Use of Botulinum Toxin in Neurorehabilitation”, Journal of Toxicology, vol. 2012, 2012, pp. 1–12, pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3172973/, https://doi.org/10.1155/2012/802893. Accesat la 3 Mar. 2025. Wheeler, Steven, et al. „Occupational Therapy Interventions for Adults with Traumatic Brain Injury”, American Journal of Occupational Therapy, vol. 71, no. 3, 30 Mar. 2017, p. 7103395010p1, https://doi.org/10.5014/ajot.2017.713005. Accesat la 3 Mar. 2025.](https://www.e-iasi.ro/wp-content/uploads/2025/04/Top-4-tehnici-de-reabilitare-neurologica-pentru-pacientii-cu-leziuni-traumatice-cerebrale-120x86.jpeg)








